Retrospectie. 24 de ani

un an de cand  nu am mai scris, mi-am tot repetat ca sufletul meu doreste schimbare iar aceasta a venit. Am inceput acest blog in 2008  si l-am trecut prin toate starile unui suflet adolescentin prin care emotiile negative au fost mai profunde.

7. 11. 2015 este ziua mea de nastere, este ziua in care am facut 24 de ani. Retrospectiv...
23 de ani/ 7.11. 2014 eram ultimul an de master,  de cateva zile faceam primul meu pas pentru cariera, de cateva zile lucram la o firma de IT ca asistent manager si eram multumita de asta. Relatia mea amoroasa nu mai era multumitoare, nu mai eram fericita iar o alta zi de nastere a dat-o in bara dar ca de fiecare data distanta face sa se uite evenimente dar sufletul devinea din ce  in ce mai gol. Trecand timpul job-ul se indrepta spre nemultumire, am invatat ca domeniul care ma atragea era partea de office si NU vanzarile, am mai invatat ca intalnesti colegi care fac orice sa iti puna bete in roate dar si colegi care te binedispun si iti pot deveni prieteni. Aici am cunoscut si un baiat serios, enigmatic, un suflet greu de patruns dar care era langa mine fara sa aibe multe cuvinte, Laurentiu.
     Anul 2014 aproape se termina. Atunci cand intalnesti prima iubire sau asa numesti acea relatie in care esti dispusa sa treci peste orice fara sa iti dai seama ca mementele de fericire sunt mai putine decat ar trebui sa fie, atunci vrei sa ai o familie, sa te imbraci in  mireasa, sa-l iei de  brat si sa sa-l insotesti la altar si sa iti faci mostenitori. De Craciun 2014 am fost ceruta de nevasta. Nu mai era visul meu, nu mai era ceea ce imi doream, sufletul meu nu mai era asa multumit dar am dat o sansa si am zis da. Anul 2015 vine, ma dezamagise inca o data iubirea, gandurile mele erau foarte multe. Spusesem un da fara simturile reale, iubirea se alimenteaza cand trece timpul, nu mai este ca la primul an de relatie dar ea nu se alimenta. Un eveniment privind sanatatea mea plus renuntarea la job au facut un inceput de ianuarie trist, iar el nu a fost acolo ceea ce m-a determinat sa renunt la noi, nu asta e familia pe care mi-o doresc.Nu imi doresc familia in care si dupa 5 ani si ceva nu te simti singura femeie a barbatului tau, nu te simti in siguranta, nu poti evolua, el nu tine cont de parerile si dorintele tale. 5 ani si ceva si nimic nu se schimba iar cand ai un moment nasol el nu e acolo pentru tine. Nu asa vrei sa fie tatal copiilor tai. Totul s-a terminat, cu greu a inteles ceilalti, foarte greu mi-a fost si mie, cine a spus ca e usor sa renunti la cineva? nu este chiar deloc, toate visele pe care le aveai si care sperai sa se indeplineasca s-au irosit. Dar a fost cea mai buna decizie pe care am putut sa o iau!!

  7.11.2015 ziua in care am facut 24 de ani si sunt fericita. Pana acum o saptamana am avut doua job-uri, post contabil si celalat facturare, dar cum oboseala isi spune cuvantul a trebuit sa renunt la unul din ele, sunt multumita si mandra de mine ca am evoluat, am fost puternica sa le duc pe amandoua, am terminat dizertatia cu bine, am inceput scoala de soferi si acum astept pentru a doua oara sa dau traseul:D. Un an de zile in care am invatat foarte multe, sper ca pe viitor sa continui la fel, sa stiu sa renunt cand trebuie, sa vreau mai mult de la mine, sa stiu sa ma ridic cand ma impiedic de obstacole si sa nu renunt sa zambesc. Pe perna din dreapta mea se afla Laurentiu, dupa ce am terminat cu job-ul, ne-am intalnit la un ceai si de acolo a iesit o poveste frumoasa, cu nopti de vara superbe. Sunt iubita prin fapte si nu prin cuvinte ceea ce e ceea ce mi-am dorit. Nu am crezut ca inima mi se va redeschide dar se pare ca il astepta.



7-8 noiembrie  2015 zilele mele de nastere... cele mai superbe, plimbari Lacul Vidraru- Lacul Balea- Fagaras (asa am visat sa se petreaca ziua mea), am avut aproape pe cele mai importante persoane din viata mea chiar si de la distanta. E important sa iubesti, si mereu sa ai inima deschisa spre inceputuri. Iti castigi o noua familie, prieteni. Le multumesc tuturor pentru urarile facute si le doresc tot ce e mai bun. Imi iubesc mama, sora, iubitul, prietenii, familia...

11.11.2015 e ziua in care finalizez postarea, tot ce e de invatat e ca atunci viata ne incearca cu diverse sa nu uitam momentele frumoase, nu lasa ura si tristetea sa te intunece, daca nu te multumeste ceea ce se intampla in viata ta atunci fa o shimbare. Nu uita ca esti puternic, ca zambetul e ceea ce ar trebui sa apara cel mai mult pe fata ta. Timpul trece, poate viata ti se termina brusc multumeste-te, fii mandru de tine astfel ii multumesti si pe ceilalti.

                                                                     Pauza de Tigara , un pic mai matura si care consuma mai multe tigari si cafele si pepsi

la cafea

Sa stam la o ceasca de cafea
Sa energizam sufletul plictisit cu un pic de soare
si sa avem un pic din toate
mai ales zambete si poate poate si o tigara.

nopti pierdute

" caci unele intamplari ingheata simturi, iar tu nu trebuie sa ingheti cu ele"

Amestec de primăvară şi blogărit

Facem din primăvara asta o a 6-a primăvară de când am aşternut gând cu gând pe acest blog, ne facem mari...

Încă mai rotesc soarele pe buze deşi uneori mă îmbrac în ploaie

Şi sunt atâtea motive pe hârtie şi în culori

Şi o cortină de speranţe.

...aş naşte din tine primăvară, îmi zic de fiecare dată

Fara titlu

Sub plapumă şi pastile
totu-i moribund.

Atât mintea şi corpul  sub stări de anxietate
Dă semne de fugă
Într-un cerc închis.

Suntem noi eroi?

Am aşteptat vremea aceasta, dar fără să îmi scot nasul afară. E o agitaţie continuă pe la televizor şi sigur nu ţi-ai dori să ieşi din casă. 

Am asistat săptămâna asta la tragedia aviatică, în care Aurelia Ion 

 şi Adrian Iovan şi-au pierdut viaţa, e trist şi ruşinos din partea autorităţii Române că se întâmplă. Sunt foarte tristă cum tineretul din ziua de azi se stinge mult prea devreme, nu prea mai inţeleg de ce mai avem viaţă dacă nu mai avem timp să o umplem cu împliniri. Deşi nu e prea sănătos ce gândesc acum, întrebarea mea ar fi: dacă aş muri mâine ce m-ar face eroină? Oare iubirea pe care am acumulat-o de la oamenii din jurul meu, oare cafeaua şi ţigarea din fiecare dimineaţă? oare visele pe care de multe ori le-am risipit? oare puterea cu care m-am ridicat de fiecare dată când luam o trântă sau oare pasiunea pe care niciodată nu am aflat-o că o am? sau oare muzica pe care o am în mine?

Ce te face pe tine erou? Suntem noi eroi? ce trebuie să facem ca să fim demni de a fi eroi? Suntem cu toţii luptători în această viaţă, cu asta sunt sigură dar vorbind de eroi, tind să cred că nu există la fel de mulţi.

Dorinta 2014

 Aveam in minte să vin să postez o listă mare de lucruri pe care vreau să le fac in 2014 şi din toate am rămas cu

Da de asta are nevoie sufletul si ratiunea mea. 

sinceritate.

trag la sorţ starea de azi. Mi-a picat cam prost, mi-a zis că mă trimite la naiba. Nu ştiu dacă mă aşteapta azi

Dar îi las de veste că o ajung mai des. 

    

7.11.2013 - 22 de ani

I have no regrets.....

dar trebuie îmbunătăţit prezentul. 

Fara limite

nu mai cunosc limitele acestei lumi. dar eu pun adesea limite, altfel de limite.

Oamenii mor. Ştiu asta, încă simt în suflet suferinţa. Oamenii mor de tineri, un caz recent m-a făcut să cred că viaţa asta te duce unde vrea ea, nu unde îţi doreşti. Nu mai cunosc limitele noastre ca pământeni. Oamenii mor înainte să se nască, avorturi nedorite distrug sufletul de mamă. Suferinţa nu are limite, psihic eşti distrus chiar din experienţele celorlalţi. Deşi e o postare tristă, şi deşi am gândurile stranii vreau să cred că un pic de noi se bucură de fiecare zi trăită pentru că atunci când ajungem la suferinţă să ne putem ridica. Există lucruri bune în viaţa fiecăruia din noi, să nu le alungăm! să le păstrăm pentru vremurile grele..