duminică, 20 octombrie 2013

Fara limite

nu mai cunosc limitele acestei lumi. dar eu pun adesea limite, altfel de limite.
Oamenii mor. Ştiu asta, încă simt în suflet suferinţa. Oamenii mor de tineri, un caz recent m-a făcut să cred că viaţa asta te duce unde vrea ea, nu unde îţi doreşti. Nu mai cunosc limitele noastre ca pământeni. Oamenii mor înainte să se nască, avorturi nedorite distrug sufletul de mamă. Suferinţa nu are limite, psihic eşti distrus chiar din experienţele celorlalţi. Deşi e o postare tristă, şi deşi am gândurile stranii vreau să cred că un pic de noi se bucură de fiecare zi trăită pentru că atunci când ajungem la suferinţă să ne putem ridica. Există lucruri bune în viaţa fiecăruia din noi, să nu le alungăm! să le păstrăm pentru vremurile grele..