Inca o iarna..

- Iti place iarna?
- Da
iubita
enorm
- De ce?
- Decorul alb, sanius, ski, vezi copii jucanduse, zapada, sarbatorile iernii, petreceri, frig ...toate astea imi plac
- Ce zici de zapada...de prima ninsoare?
cand primi fulgi de zapada iti saruta buzele...
iti mangaie parul
si te i a de mana
alergi ca un copil printre miile de fulgi de zapada
- ....
- In jurul miilor de fulgi de zapada ...
ma aflu ca o zana
intr-o poveste minunata
unde totul e perfect..
unde nimic nu doare..
nimic nu moare..
Tie iti place sa privesti cerul cand ninge?
- Sigur ca da. CAnd vazduhul e impanzit cu fulgi mari, ma napadeste o bucurie fara margini, care ma poarta de fiecare data cu gandul la derdelusul din iernile copilariei mele si la ziua cand m-am vazut silit sa i-au prima hotarare importanta de care atarna viata mea. Cu saniuta plecam de sus cu un impuls initial, atingand curand viteza vantului. Incerci o volupt ate deosebita cand sinele aluneca usor peste zapada batatorita. Iti simti narile frematand biciuite de ger. dar nu-ti pasa. Ai merge asa pana la capatul lumii,fara sa te gandesti la altceva decat la albul imaculat ce ti se asterne sarbatoreste in cale.
- Si cel mai important să te poţi trezi în dimineaţa de Crăciun în mijlocul unei încăperi întunecate, în care se furişează treptat o lumânare, un cântec, o pagină de carte, un om drag, o îmbrăţişare, o strângere de mână, un ambalaj roşu, de cadou, un colac, un bunic, o poveste, un vis, globuri ce ţi se agăţă de urechi sau un copac care şi-a regăsit, într-un sfârşit, pădurea.
Iarna copacii sunt obsceni, umblă goi prin pădure şi oripilează oamenii... iarna copacii sunt liberi... si noi la fel ca in orice sens al oricarui anotimp.