Dragă iarnă...

Deşi imi place căldura nu vreau să sar peste aceste sentimente din primele zile de zăpadă. Ador să stau cu ciocolata fierbinte la fereastră şi să văd cum zăpada pune stăpânire pe întregul oraş.

Mă văd jucându-mă în zăpadă precum în amintirile copilăriei mele şi totodată visătoare ca în perioada adolescenţei. Îmi pare rău că gândesc acum aşa la vârsta de 21 de ani. Mă văd nemulţumită şi tristă, nu mă înţeleg... ceva îmi lipseşte şi nu îmi dau seama încă ce, şi nici nu cred k am unde să caut. Aştept sărbătorile cu linişte, mă pregătesc să gătesc bunătăţi de sărbători, să stau în braţele lui privind filme de Crăciun. 

              Şi ninge…atât cât mă duce gândul, atât cât să-mi inzăpezească sufletul acesta care se zbuciumă fără niciun ritm. Ninge încontinuu, îmi place să mă joc cu fulgii şi să le fur inocenţa ... mă văd eu zburând, mă văd eu în iarnă...