duminică, 20 octombrie 2013

Fara limite

nu mai cunosc limitele acestei lumi. dar eu pun adesea limite, altfel de limite.
Oamenii mor. Ştiu asta, încă simt în suflet suferinţa. Oamenii mor de tineri, un caz recent m-a făcut să cred că viaţa asta te duce unde vrea ea, nu unde îţi doreşti. Nu mai cunosc limitele noastre ca pământeni. Oamenii mor înainte să se nască, avorturi nedorite distrug sufletul de mamă. Suferinţa nu are limite, psihic eşti distrus chiar din experienţele celorlalţi. Deşi e o postare tristă, şi deşi am gândurile stranii vreau să cred că un pic de noi se bucură de fiecare zi trăită pentru că atunci când ajungem la suferinţă să ne putem ridica. Există lucruri bune în viaţa fiecăruia din noi, să nu le alungăm! să le păstrăm pentru vremurile grele..



5 comentarii:

Iulia :) spunea...

Ce-ai spus tu sunt lucruri care se întâmplă de când e lumea. Nici eu nu fac parte din 'norocoșii" indiferenți, care trec așa ușor totul cu vederea.
Toți avem probleme și avem felul nostru propriu de a trece peste ele.
Eu reprim câteodată ceea ce simt, dacă nu mă simt pregătită să mă confrunt cu situația respectivă.
Când sunt plecată de acasă, filmările și pozele cu familia mea, mă ajută să-mi revin. Și-mi dau seama, de fiecare dată, că dacă îi am pe ei, voi fi bine! Ei sunt remediul meu. Al tău care este?

Pauza De Tigara spunea...

Cred ca muzica ma scoate din starile negative si daca nu, plimbarile sunt un remediu bun

Ciudăţica spunea...

"Oamenii mor înainte să se nască"
Omul este un animal pe moarte :)

C.L.M. spunea...

noi ne impunem singuri limitele, dar uneori avem nevoie de ele.

M. spunea...

există o mulţime de lucruri bune în viaţa noastră. nu de asta ducem lipsă. trebuie doar să ştim să le apreciem şi să ne bucurăm de ele. să nu aşteptăm să ni se întâmple lucruri uriaşe ca să fim fericiţi.