marți, 29 iulie 2008

Fetitza iubeste..


Tacere ...micutza fetitza se aseaza pe balustrada ,nu trece nici o masina ..nici macar un zgomot nu se auzea ...atata tacere...E seara ,numai e de mirare ca adora stelele asa ca neincetat le privea.
Dintr-o data se auzii pasii unui tanar care fara sa intrebe ceva se aseja langa ea. Fetita nu il intreba nimik, il cunostea de undeva inca nu stia de unde dar avea atata incredere in el nu stia de ce ca pana la urma era un necunoscut. Amandoi priveau spre cer ...parea ca si lui ii placeau stelele sau poate luna sau amandoua, sau poate ea. Cazu o stea, baiatul se ridica in picioare o prinse in manutza. El ii i-a palma si o stranse tare, ii oferise stelutza si o privii adanc in ochi.
Nu era o persoana, era un inger,ii prinse stelutza in par si o lua de mana...zburau , zburau atat de sus, deasupra tuturor...Era prsoana care a cautat-o atat timp..chiar dak va disparea nu ii va parea rau ca a cunoscuto. Il iubeste...o iubeste....impreuna fac lucruri imposibile si poosibile, merg oriunde ...orice buruiana va sti sa o calce in picioare.
Un vis frumos ...un vis implinit...o realitate...

Un comentariu:

Cecilia. spunea...

cat imi place stilul tau de a scrie... faci ca tot ce destainui sa para o poveste... :D


:X:X:X