luni, 9 martie 2009

In asteptarea lui Andrei



Arash-- PURE LOVE --
Asculta mai multe audio Muzica »



Nu mi-au placut niciodata asteptarile. Iti dau impresia ca totul incremeneste, ca timpul isi uita masura. Batrana gara urmareste trenurile si oamenii care vin si pleaca. Daca pleaca sau daca vin, cui ii pasa? Doar vrabiutele se rotesc pe desupra peronului strecurandu-ti in minte un gand de pace.
Ori de cate ori asteptam pe cineva, ar trebui sa fim fericiti. Intalnirile cu oamenii care ne sunt dragi au in ele ceva de sarbatoare, sunt ca o bucurie a sufletului. Ne revedem parca copii in fata pomului de iarna, pregatiti sa ne primim darurile...
Este trist doar atunci cand asteptam un tren care s-ar putea sa nu mai vina niciodata. Cata vreme exista insa speranta ca el poate sa apara in orice clipa la linia orizontului, nimic nu este de pierdut.

TRENUL ACCELERAT DIN DIRECTIA BUCURESTI - MARASESTI, SOSESTE PE LINIA A 3A

Anuntul se repeta invariabil de inca doua ori apoi statia isi inceteaza activitatea. E trenul cu care soseste Andrei. Privesc de-a lungul peronului multimea ce se agita nerabdatoare. Desigur fiecare asteapta pe cineva: o ruda, un prieten, o cunostinta. Pentru cateva minute, destinul meu este legat de toti acesti oameni prin asteptare. Am ochit un loc ideal pentru un post de observatie, langa parapetul de ciment , si-mi fac loc cu coatele printre doi batranei care discuta cu aprindere.
Bolidul de metal intra in gara tarand dupa el un sir de vagoane , apoi scrasnind din toate incheieturile se opreste cu o ultima zvagnire. Calatorii coboara topindu-se intr-o mare de oameni ce inunda peronul pe toata lungimea lui. Daca as arunca un ac, precis cade in capul cuiva. Unde sa-l gasesc in multimea asta pe Andrei? Pe Andrei pe care nu l-am vazut de o vesnicie?(desigur a fost aici si saptamana trecuta)
De fapt nu stiu cum sa eactionez prima oara... sa sar la gatul lui si sa il sufoc de saruturi, da asta am sa fac. Andrei in carne si oase se afla langa mine cu bratele deschise. Intr-o pornire de bucurie irezistibila ma trezesc cu capul pe pieptul lui si cu mainile incolacindu-i gatul.
Dealungul la 8 luni si a 6 zile ador placerea asta...
Sa nu obligam sa nu mai treaca trenul pe aici...( rasar floricele pe pasii nostri care i-am facut spre gara sttt).

4 comentarii:

Ioana. spunea...

Uneori asteptam lucrurile care le dorim,insa nu apar,spre dezamagirea noastra.
Incredibil de adevarat si frumos spus!

Anonim spunea...

Chiar e frumos...<3

xoxo spunea...

chiar asa..
:|..miss those times:-S

xoxo spunea...

sosirea la tine.plecare pe blogu meu,
doar ca persoanele difera:))