"nicio lacrima in plus nu te va mai aduce inapoi"

Imi amintesc ultima zi intreaga petrecuta cu tine, durerile te copleseau dar te ascundeai tacand si et ai asezat in bratele mele. Mi-ai intrebat ce sa fac in viitor si m-ai intrebat dak te iubesc , m-a bufnit rasu si am zis "ce intrebare..e destul de clar ca da". Intrebare mi s'a parut absurda , cum sa nu imi iubesc tatal, dar poate ca vroiai sa auzi din gurita mea dar nu e genul meu desi acum imi dau seama ca trebuia sa o spun. Apoi lucrurile s-au inrautatit desi erau , imi amintesc ca a 2 a zi imi era teama sa te privesc sa vad durerea in ochii tai, am ajutat sa te scoatem cu carucioru din casa spre ambulanta. Te-am suit si ai plecat... aceasta e ultima oara cand te-am vazut , ultima oara cand te-am avut aproape. Apoi ai stat la spital cateva zile , stiam ca lucrurile s-au inrautatit iar si nu mai vroiam sa ma gandesc la asta ci doar ca va fi ca data trecuta, vei veni acasa si te vei face iar bine asa ca am plecat la munte. Am vrut sa trec pe la tine, dar m-am oprit am zis ca nu mai vreau sa te vad asa si mi am promis cand ma intorc de la munte te vizitez..dar prea tarziu. A doua zi habar nu aveam de nimik , aveam telefoanele inchise , eu eram cu un ..cum de nu am simtit si nu m-am oprit? ma invinovatesc ptr lucru asta:( .Apoi mai tarziu , am primit vestea ce'a grea...tu ne parasisei:( Am fost destul de tare dar .... Cat as vrea sa stiu care iti erau gandurile, cred ca tu erai si mai trist decat noi, as vrea sa mai continuai postarea astad asta..dar e prea greu.....
Mai sunt cateva zile si se face un an, si uite tata cate s-au schimbat pfff. Iarta-ma pentru mometele in care stiu ca te-am dezamagit. Nici acum nu imi vine sa cred ca tu numai esti aici. Te iubesc!Ai luat mai mult de jumate din noi cu tine , si totusi stim ca "nicio lacrima in plus nu te va mai aduce inapoi"