marți, 19 mai 2009

Pierderea de tata




Paunescu - Ruga pentru parinti
Asculta mai multe audio Muzica »

“Mi-au ramas in memorie doar geamul murdar pe care ma uitam afara si o senzatie de frig umed. Moartea tatalui meu nu insemnase doar pierderea unui parinte. Se naruise principalul meu suport sufletesc. La nici 16 de ani, viata mi se parea, brusc, goala. Se intamplase ceva brutal, neasteptat, imprevizibil, care ma lasase fara copilarie, fara adolescenta, fara sens.” (Daniel Cristea-Enache - Convorbiri cu Octavian Paler).

De multe ori, poate, nu suntem recunoscatori pentru dragostea si grija cu care ne inconjoara parintii nostrii si consideram ca aceste lucruri ni se cuvin, sunt firesti si de la sine intelese. Simtim prezenta lor alaturi de noi ca pe o certitudine, ca un punct de reper la care putem intodeauna sa ne intoarcem sau sa cerem un sfat. Tocmai de aceea, momentul cand esti chemat sa iti duci tatal pe ultimul drum, este unul din cele mai triste si dureroase momente ale vietii. Oricat l-ai putea prevedea sau te-ai pregati pentru el, durerea tot la fel de intens se simte. Poate si pentru ca atunci resimtim cel mai acut duritatea faptului ca “tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna” (Scrisori imaginare) si constientizam ca ”“mai tarziu” devenea “prea tarziu””(Autoportret intr-o aglinda sparta). Isi fac loc in sufletul nostru regretele si intrebarile legate de timpul irosit, de gesturile si sentimentele neexprimate sau de cuvinte nerostite
“Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta, murim.” (Avem timp - Scrisori imaginare)

Odata cu aceeasi curgere a timpului, probabil vom invata ca “loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput”. Si, as spune, ca prezenta celor plecati poate ramane vie si reconfortanta, in special prin amintirile marunte care trezesc duiosie si mangaiere in sufletul nostru: “Dimineata, cand ma trezeam, tata isi freca obrazul tepos de obrazul meu. Si eram, de fiecare data, fericit.” (Daniel Cristea-Enache - Convorbiri cu Octavian Paler).

...postarea aceasta e dediacta tatalui meu... Octavian Paler a vorbit pentru amandoi si pentru cei care se afla in situatia asta ..., pierderea de tata... e aceeasi durere:(

Un comentariu:

Anonim spunea...

cauta 'din pacate se invata doar cu timpul', de jorge luis borges.
e...speechless.:*